Te grabesti. Astepti troleibuzul si ca de obicei atunci cand vrei sa ajungi mai repede nu vezi nici o pata de culoare mov la orizont in acea parte a Timisoarei. Dupa o noua ocheada, acesta vine dupa cincisprezece minute, oamenii composteaza biletele, iar grabitul priveste cu interes si nerabdare fiecare oprire a masinariei. Numara in gand secundele de stationare, bineinteles se enerveaza in tacere cand cu pasi inceti, dar siguri, soferul iese fluturnand manusile in vant, el stie ce are de facut, trebuie sa rearanjeze firele. Alte minute pierdute, nu-i nimic, troleibuzul pare a prinde viteza, pe fata grabitului se intrevede o lumina aparte, speranta ca poate doar de data asta poate insela timpul. Insa greseala fatala deoarece nu a luat in considerare Retim-ul. Troleibuzul nu se poate deplasa din nou, asa ca nu-i ramane decat sa astepte stupid in spatele masini de transportat gunoiul care i-a ocupat singura parte de sosea pe care poate trece. Fiecare calator se uita la personalul de la retim, vadit dornic de a termina treaba cat mai repede, dar asta nu mai conteaza, deoarece lumina de pa fata grabitului s-a stins. Lucrurile sunt clare acum.
