De Sarbatoarea Sfanta a Invierii Mantuitorului

Hristos a Inviat!

Sapca ia locul clopului in satul global

De abia urca in tren cu o multime de bagaje. Printre ele si cutia ciripitoare cu cativa puisori parca porniti pe revolta. Ochii au o lumina aparte. Ceva din gesturi si felul lui de a fi denota simplitate. Ia usor plasele si cutia, chinuindu-se totodata sa vada numarul pe mica hartie albastra. Culoarul e curat, scaunele albastrele nu se prea aseamana cu acele vechi banchete de odinioara. Isi fixeaza clopul negru pe cap si se instaleaza la locul indicat de numarul din dreptul scaunului. Langa el, o doamna eleganta cu unghile vopsite alb si o geanta mare rosie se uita atent la acest nou personaj. "No, apai buna ziua!" saluta omul. Ceilalti raspund asa mai soptit. Suba mare si calduroasa si-o aseaza in spate, in sageata albastra acum e cald, nu mai e cum a fost inainte. Ciripitoarele isi continua simfonia. Doamna se uita pe geam, iar omul se implica intr-o discutie cu un alt pasager din fata sa. Merge spre Oradea la fiica lui. Vorbeste frumos ardeleneste si tare, foarte deschis si sincer. Ridurile au cucerit mult teritoriu pe fata dansului. Priveste indelung peisajele arhicunoscute de acum. Imbracamintea ii este simpla, iar clopul iese usor in evidenta, in discordanta cu sapca baiatului de langa. Pare dintr-o alta lume. Mi-e drag de el pentru ca imi aduce aminte de trecut si de identitate. Cu cativa ani inainte nu ar fi facut nota discordanta, acum ma refer la el ca la un personaj din alta lume pe cale de disparitie. Sunt constienta de evolutie si de tot ce inseamna modernism, dar nu sunt de acord cu globalizarea. Nu spun ca trebuie sa purtam clop si suba, sa nu vorbim corect gramatical, simplu ma refer sa nu ne pierdem identitatea noastra de romani. Fiecare neam are in spate o mostenire si o responsabilite. Fie ca ne place sau nu, suntem datori sa o pastram pentru noi insine pentru ca ne defineste ca persoane si de asemenea pentru cei care au fost. Universalitatea inseamna pierderea individualitati si particularitatii. Cum bine spune Parintele Iustin de la Manastirea Petru Voda "si painea si graul pot fi internationale, ca articole de consumatie, dar vor purta pretutindeni pecetea pamantului in care s-au nascut!".

Copii furati de monstri si extraterestri

De abia am inceput sa dau meditatii la limba engleza, deoarece sunt printre alte bucuroase absolvente ale unei facultati cu specializare pe filologie, ca iata am ajuns si eu la randul meu sa ma minunez de generatia actuala. Poate nu atat de mult in ceea ce priveste obraznicia, ca doar fiecare la randul nostru am fost mai mult sau mai putin asa, ci datorita unui lucru care ma face sa-mi pun adevarate semne de intrebare in ceea ce priveste viitorul nostru ca oameni cu principii si cu o morala sanatoasa. Daniel este vecinasul meu si ii spun asa deoarece il stiu de cand era mic, acum este in clasa a cincea, pare timidut si nu vorbeste asa tam-nesam cu toata lumea. Se uita in jos atunci cand te saluta si trece repede de tine ca sa nu trebuiasca sa raspunda la intrebari. Joia trecuta, in jurul orei cinci a venit la engleza, au fost printre primele pe care le-am facut impreuna. S-a asezat timid pe scaun, si-a scos caietele si cartile, in timp ce imi raspundea politicos la fiecare intrebare. Cand am observat ca domnisorul venise cu celularul la engleza, nu de alta, ci doar sa stie exact la ce ora poate pleca si totodata sa ma impresioneze cu noua achizitie. Il intreb despre el, asa doar de dragul discutiei si ma uit din intamplare prin imaginile salvate in telefon. Nu imi vine sa cred. Stau ma uit la cel pe care il aveam in fata si mai privesc inca o data ecranul telefonului. Erau mai multe poze tip horror, morti iesiti din mormant, tot felul de grozavii care mai de care facute sa para mai reale. De-a dreptul urate. Il intreb ce face cu ele si de ce le-a salvat. A inceput sa planga cand i-am spus ca el este un baiat frumos si destept, iar pozele acelea nu-l reprezentau deloc. Mi-a spus sa le sterg. Dupa ce a plecat m-am gandit mult la cuvantul copilarie si cum si acesta ca altele primeste un sens diferit cu trecerea timpului. Nu inteleg sau nu vreau sa inteleg cum si cand desenele cu Chip si Dale, Sandy Bell, Testoasele Nija, au fost inlocuite cu extraterestrii, cu monstrii hidosi si masinarii, pe scurt cu lucruri lipsite de viata si sensibilitate. Stai la un moment dat si te gandesti unde e normalul. A devenit ceva obisnuit sa-si vada un parinte, copilul ca vrea sa fie un Ben 10, adica un extraterestru care ia diverse forme monstroase si se lupta cu altii mai urati ca el? Cat de usor vorbeau niste pusti mai mici ca Daniel in parc despre gloante si arme, despre moarte. Din pacate, adultul e coplesit de probleme si nu mai vede ca de fapt trebuie sa-si protejeze bunul cel mai de pret. Or, toate acestea puse cap la cap nu produc o imagine deloc imbucuratoare pentru viitorul nostru. M-a intristat cand am realizat ca altii nu se mai pot bucura de o copilarie cum am avut eu. Greu mai gasesti un copil, pe care daca il pui sa aleaga intre o floare frumos colorata si una otravitoare, o alege pe prima. Momentul cand mintea viitorilor adulti trebuie incarcata cu lucruri pozitive este adanc zdruncinata de orori, de ce si cine a hotarat asta?