Traim "mult si bine" in spitalele din Romania

Te iei cu mainile de cap si vrei sa fugi din locul in care ai mers tocmai pentru ca te simteai rau. Nesimtirea unor pretinsi doctori este fara margini, nu stiu cum de nu le crapa obrazul la propriu de atata nepasare fata de o fiinta umana. Tanara cu dureri cumplite soseste la spitalul Odobescu din Timisoara, doctorita amabila, zambitoare o consulta, afla cauza si da verdictul - trebuie operata, doar ca ar mai trebui facute niste analize. Trec cateva zile, parinti se mai gandesc inca o data la ce a spus doctorita si isi pun semne de intrebare deoarece dupa spusele acesteia, fata nu trebuia sa se miste prea mult deoarece starea ei s-ar fi putut inrautati. Evident a aparut intrebarea de ce nu o mai opera sau de ce nu a operat-o imediat. Astfel, vorbesc cu aceasta si ii dau niste bani, deoarece aflasera deja de la celelalte din salon taxa care oficial nu exista, dar cu care se cadaorisesc medicii. De la primirea acontului, doctorita, asemenea unui motoras a carui cheie tocmai ce a fost rotita, a grabit operatia pe ziua urmatoare, in conditiile in care fata mai trebuia sa astepte inca cateva zile, cica pentru alte analize. De la ea au putut afla pretul total si corect. Banii pe imozite pentru sanatate, asigurari sunt dati asa din bunavointa noastra, a tuturor. Poti plati toata viata si te poti trezi bine mersi in situatia in care esti pe un pat de spital netratat sau amanat pentru ca nu ai cu ce sa-i platesti sau si mai grav esti fericitul posesor a unei operatii nereusite si de aici alte probleme. Nu inteleg sau nu stiu ce sa mai zic chiar asa de tare e foamea asta de bani si chiar asa de mult creste insensibilitatea incat sa risti sa faci rau unui om doar pentru ca nu ti-a platit inainte. Cel mai grav este ca ma uit si nu imi vine sa cred. Toata lumea stie situatia, toata lumea vorbeste, ziarele publica diverse articole pe tema aceasta, dar nimic, continuam la fel. E obisnuinta deja sa vorbim despre aceste subiecte, sa ne plangem, dar parca le auzim si trec, parca toti ne-am obisnuit si resemnat, vorba aceea, oricum nu se schimba nimic, asta este. Juramantul lui Hipocrate, vorbe in vant care zboara exact ca frunzele ofilite ce parasesc copacii toamna.

Posturi de suplinitori date pe sub mana

Ziua frumoasa de septembrie se simtea prin deschizatura mica a geamului chiar si in sala de la Liceul CD Loga din Timisoara, unde o multime de profesori stateau ingramaditi sau adunati pe la porti doar, doar or prinde un post in invatamant. De dimineata pana seara tarziu, nemancati sau nedormiti, toti asteaptau cu nerabdare dezondamantul sedintelor interminabile. Paharele goale de cafea si nervii intinsi la maximum incepeau sa isi spuna cuvantul. Sala clocotea ca o oala sub presiune pana cand o doamna mai in varsta a ridicat capacul dezvaluind si celorlalti nestiutori cateva probleme, una dintre ele era, ca peste posturile de psihopedagogie speciala s-a cam lasat o ceata timpurie de toamna. Doamna respectiva, ca o fosta jurnalista declarata, a cerut microfonul. Urechile stateau ciulite, nimeni nu pricepea ce se intampla. Inspectoarea de pe acest domeniu, ii facea semn discret acesteia sa renunte la scandal, vorbind cat se poate de frumos si incet. Microfonul nu l-a primit, dar femeia nu a renuntat si pe un ton mai ridicat, sustinuta de un cor de voci de pe margini, a spus cum asteptasera ziua trecuta de dimineata pana seara, ca sa li se spuna ca nu sunt posturi pe psihopedagogie speciala, iar doritorii ar trebui sa vina a doua zi, poate, poate or prinde ceva, deoarece atunci nu aveau ce face decat sa astepte pe degeaba. Vorbele femeii erau sustinute si de alte persoane, una dintre ele declarand ca a intrebat-o persoanal pe inspectoarea pe psihopedagogie speciala, iar aceasta a spus exact lucru declarat mai inainte, si anume ca nici o sansa de vreun post pe ziua respectiva. Ehi, dar lucrurile s-au schimbat se pare. Deoarece acum din listele prezentate s-a putut vedea clar ca imparteala painii s-a cam produs. Astfel, s-a aflat ca dupa ce persoanele interesate de locuri de munca pe psihopedagogie speciala au plecat, dupa cateva ore posturile s-au distribuit. Cui? Dupa spusele doamnei inginer care se ocupa cu ordinea si imparteala, nimeni altora decat celor care au avut bunavoinata sa astepte, iar dumneaei nu a avut ce face decat sa-si faca datoria, si anume sa dea posturile celor ramasi chiar daca aveau note mai mici. Iar bineinteles ca zvonul nu se stie de unde a aparut, in conditiile in care cateva zeci de urechi au auzit acelasi lucru de la persoana a caror cuvinte cantareste cel mai mult in aceasta situatie. A urmat un ropot de aplauze, inspectoarea facea semne menite sa o calmeze pe doamna infuriata. Mai multe persoane comentau de pe anonimul scaun din sala. In cele din urma fosta jurnalista s-a asezat la locul ei, din primul rand, vadit suparata. Distribuirea posturilor a continuat, deoarece subiectul a fost rapid schimbat. Inspectoarea s-a ridicat dupa aproximativ zece minute si a vorbit cu doamna din primul rand, facand semne cu mana ca totul se poate rezolva. In timpul acestui fiasco de sedinta, inspectoarea a mers in spatele panoului, culmea ironiei cu proiectia posturilor, luand-o si pe doamna suparata impreuna cu prietena dansei. Dupa ceva timp, discutia ia sfarsit, fosta jurnalista paraseste sala multumita. Ceilalti nu au avut norocul de a fi chemati la tratative in spatele panoului, astfel au ramas fara loc de munca.